Disperare abordeaza una dintre temele predilecte ale operei nabokoviene: aceea a dublului. Protagonistul cartii, Hermann Karlovici, este un afacerist de mina a doua, cu idei, care a emigrat din Rusia bolsevica la Berlin. Aflat intr-o calatorie de afaceri la Praga, Hermann il intilneste intimplator pe Felix, un vagabond cu care i se pare ca seamana in chip izbitor. Acest capriciu al naturii ii provoaca atit neliniste, cit si incintare, iar in curind in mintea lui Hermann incolteste un plan bizar. Romanul lui Nabokov a fost ecranizat in 1978 de Rainer Werner Fassbinder, scenariul fiind semnat de Tom Stoppard. Desi Nabokov a scris Disperare cu aproape doua decenii inainte de Lolita, cele doua romane au mult mai multe elemente comune decit viziunea extrem de originala a autorului. Hermann Karlovici din Disperare este insusi Humbert Humbert, neobositul admirator al Lolitei, poate ceva mai tinar si mai putin sofisticat, dar la fel de orbit de propriile obsesii autodistructive. (The New York Times) Sint incapabil sa prevad si sa parez inevitabilele tentative de a gasi in alambicurile Disperarii ceva din veninul retoric pe care l-am injectat in tonul naratorului dintr-un roman mult mai tirziu. Hermann si Humbert sunt asemanatori numai in masura in care doi dragoni pictati de acelasi artist in diferite perioade ale vietii sale seamana intre ei. Ambii sint niste ticalosi nevrotici, si totusi exista o fisie de verdeata in Paradis unde lui Humbert i se permite sa hoinareasca o data pe an, in amurg; Hermann insa nu va primi niciodata bilet de voie din iad. (Vladimir Nabokov)