‘E destine
‘A vita ‘o sape sulo Dio
‘e vie ntrezza e mbrogla,
ammessa ‘o tuoio co’ mio
tire ‘e file e ll’arravoglia.
Nun credere ca si’ tu l’artefice
ca tesse ‘a tela e trama ‘a rezza
tu si’ sultant,invece,
‘na pupatella ‘a pezza.
‘E strade storte addrizza
e chelle dritte fa sturzaà.
Allarga,stregne ‘a piazza,
nun te ne fa addunà!
‘E si tu te miette ‘e ponte
e ‘a mano lle vuo’ furzà,
chella nun t’a dà vinta:
ricetto nun te fa truvà.
L’omme ‘e chiamme
destine sti cose ccà,
ma è a vita ch’è malandrina
e vo’ pazzià.